Traian Daniel Rus

COMUNICAT DE PRESA - (13 mai 2010) REF:Conferinta de presa a presedintelui Romaniei, Traian Basescu Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a sustinut o conferinta de presa joi, 13 mai a.c., la Palatul Cotroceni. Va prezentam textul conferintei de presa:

 Presedintele Romaniei, Traian Basescu: Buna seara. Ceea ce mi-am propus, in conferinta de presa de astazi este ca, dincolo de anunturile pe care le-am facut in zilele trecute, sa incerc si un efort de explicare, pentru ca cei care au bunavointa sa poata sa transmita corect realitatile despre Romania si, in felul acesta, romanii sa stie cum stam, cum sta tara lor, nu numai a mea. Romania nu e numai tara Presedintelui, este tara fiecarui cetatean roman. In primul rand, as incepe cu o afirmatie, legata de spaime, care sunt transmise de oameni mai mult sau mai putin avizati, mai mult sau mai putin bine intentionati, cu privire la situatia Romaniei. Deci, vreau sa stiti ca Romania nu este in situatia Greciei. Romania poate ajunge, dar in niciun caz nu suntem in situatia Greciei. Mai mult decat atat, Romania are la indemana toate instrumentele sa evite o astfel de situatie. Singura problema este daca vrem, daca putem sa utilizam aceste instrumente, pe care le avem la indemana; si, poate unul din cele mai importante lucruri, pe care le avem in momentul de fata si la care trebuie sa tinem, este legat de solidaritatea Uniunii Europene si de solidaritatea institutiilor financiare in care Romania este parte, fie ca vorbim de Fondul Monetar International sau de Banca Mondiala. Nu as vrea, insa, sa se inteleaga, din aceste afirmatii, ca suntem intr-o situatie roz. Suntem intr-o situatie dificila, care ne permite aplicarea de corectii, pentru a evita dificultatile in continuare, dificultati mai mari. As spune, fara sa incerc nominalizari, ca dupa 20 de ani de la Revolutie, 20 de ani de democratie, sa spunem, am insotit evolutia democratica de dezvoltarea unui stat clientelar, in care toate partidele, intreaga clasa politica au acceptat dezvoltarea unui stat clientelar. Repet, statul roman, in paralel cu dezvoltarea sistemului democratic, atat cat este el, s-a dezvoltat si ca un stat clientelar si, aici, este de discutat, cat de democratic este un astfel de sistem clientelar, in interiorul unui stat democratic. Sigur, nu suntem singura tara, intr-o astfel de situatie, dar discutam, astazi, de realitatile de la noi. Sistemul politic, dar si social, pe care l-am dezvoltat in Romania, este un sistem bolnav, un sistem bolnav care trebuie tratat intr-un proces de modernizare a statului, pentru a stopa evolutiile negative, care acompaniaza dezvoltarea si consolidarea democratica, pentru ca dezvoltarile sistemului clientelar nu fac decat sa afecteze puternic valorile democratice, valorile unui stat european modern, si singura noastra solutie, aici, este reforma statului, acompaniata de puternice reforme sociale, dar si economice.

Nu mi-am propus sa tratez in mod deosebit acest subiect, dar abordand cele doua mari probleme: sistemul social care trebuie sa fie afectat de reduceri, din punct de vedere al finantarii - si am sa va explic de ce trebuie sa fie afectat - sau sistemul bugetar, care si el trebuie sa fie afectat de reduceri de finantare. Explicatia acestui „trebuie" pentru ambele sisteme este simpla si se concentreaza in doua cuvinte: lipsa banilor. Deci, statul roman nu-si poate permite sa-si mai finanteze propriile sisteme, sistemele pe care le-a generat stramb: dezvoltarea aparatului bugetar si dezvoltarea sistemului social. In ceea ce priveste sistemul de pensii, el este afectat de lipsa resursei pentru a plati pensiile la nivelul la care ele sunt fixate acum. Sunt si explicatii de ordin financiar, lipsa banilor, dar si explicatii care vizeaza interiorul sistemului de pensii. Spre exemplu, pentru anul acesta, bugetul de stat transfera catre bugetul de pensii 1,7 miliarde de euro. Pentru a plati pensiile 100%, asa cum ele sunt acum, ar trebui sa putem transfera minim 2,2 miliarde de euro. Diferenta, de la 1,7 miliarde la 2,2, nu o avem. Din acest motiv, solutia pe care am propus-o, in discutiile cu Fondul, cu Banca Mondiala si cu Uniunea Europeana, a fost reducerea cu 15% a pensiilor. As face totusi referire putin la boala sistemului de pensii. In momentul de fata, avem 1,8 milioane de pensionari cu stagiul complet. In acelasi timp, avem 1,3 milioane de pensionari fara stagiu complet, in general pensionati la cerere, inainte de termen. Si mai avem 906.000 pensionari pe caz de boala. O simpla adunare - 900.000 plus 1,3 milioane - ne arata ca numarul pensionarilor fara stagiu complet de cotizare si al pensionarilor cu pensionare pe caz de boala este 2,2 milioane. Deci avem mai multi pensionari fara stagiu de pensionare indeplinit, decat pensionari cu stagiu de pensionare indeplinit.

Sigur, cred ca orice om s-ar intreba de ce, in ultimii 2-3 ani, s-a produs o crestere exploziva a numarului pensionarilor pe caz de boala si aici as vrea sa va dau doua exemple, la nivel de judete. Spre exemplu, in judetul Bihor sunt 52.756 de pensionari de invaliditate, reprezentand 32,9% din numarul pensionarilor din judetul Bihor. Deci 32,9% din pensionarii din judetul Bihor sunt pensionari de invaliditate. Sigur, daca acest procentaj ar fi fost relativ uniform, pe teritoriul tarii, am fi ajuns toti la concluzia ca este o chestiune sistemica. Din cauza conditiilor de munca, am fi spus: "romanii sunt mult mai bolnavi, decat cetatenii din alte tari". Dar privind la judetul Covasna, constatam ca aici sunt doar 5.403 pensionari de invaliditate, pe caz de boala, reprezentand 12,2% din procentul de pensionari; in judetul Mehedinti cifra este 13,6% din pensionari; in sectorul 1 din Bucuresti tot 13,1%; in judetul Tulcea 7,2% din pensionari sunt pensionari de invaliditate. Acest procentaj, 32% ne arata ceva in neregula, in judetul Bihor, mai ales ca sunt sate intregi, in care 100% barbatii sunt pensionati pe caz de invaliditate. Mai sunt judete cu procentaje mari, de peste 25%. In mod categoric, aici se intampla ceva in neregula si, pana la sfarsitul anului, Ministerul Muncii trebuie sa determine care sunt, in mod corect, pensionati pe caz de invaliditate si care dintre invalizi sunt la munca in Spania, in Italia sau pe unde-or fi. Nu mai putem continua sa platim la nesfarsit din bugetul de pensii intelegeri intre medici si cetateni care vor sa ia, in acelasi timp, si pensie si sa fie si apti de munca. As mai face o singura observatie cu privire la sistemul de pensii. Intrebarea care este pe buzele tuturor este: pana cand va dura aceasta reducere cu 15% a veniturilor pensionarilor? Va pot spune doar intentia, asa cum am discutat-o cu guvernul. Intentia este sa mentinem aceasta reducere pana la sfarsitul anului, pana la 31 decembrie, dar este doar o intentie, in speranta ca pentru bugetul anului 2011 vom avea resursele financiare sa acoperim integral nevoia de finantare a bugetului de asigurari sociale din bugetul de stat. Aceasta acoperire depinde de foarte multe: de programul Guvernului de stimulare a relansarii economiei, de lupta impotriva evaziunii fiscale si a contrabandei. Sunt foarte multe elemente, nu vreau sa ma substitui programului pe care Guvernul il va lansa odata cu aplicarea masurilor din scrisoarea cu Fondul Monetar International.

In ceea ce priveste un alt segment care este vizat de reduceri de alocari, m-as referi la sistemul de ajutoare sociale. Deci, in momentul de fata, in Romania sunt circa 200 de ajutoare de care romanii pot beneficia. Repet: circa 200 de ajutoare, de diverse tipuri. Aceste ajutoare costa anul acesta peste 2 miliarde de euro si de ele beneficiaza circa 7 milioane de romani. Ce se observa, insa, si legat de aceste ajutoare? Ele au fost, in primul rand, mare parte din ele, nu spun toate - nu as vrea sa fie interpretarea: „ajutorul pentru cresterea copilului a spus Presedintele ca este nejustificat" - deci, mare parte din aceste ajutoare sunt nejustificate si ele reprezinta o alta forma de clientelism. Ele au fost, de regula, acordate ori la inceput, ori la sfarsit de mandat si vizau efecte electorale. La inceput consolidare, la sfarsit vot. Ce s-a constatat, privind la aceste ajutoare sociale? Ca, in unele judete - si nu vreau sa nominalizez, pentru ca este o operatiune sau va incepe o operatiune de evaluare a utilizarii acestor ajutoare, care, din pacate, nu poate fi facuta inainte de a lua o decizie legata de scrisoarea Fondului, pentru ca este extrem de dificil, dar va pot spune ca, din aceste ajutoare, sunt persoane care cumuleaza mai multe ajutoare si au ajuns la venituri de peste 5.000 de lei pe luna. Deci, venituri mai mari decat ale unui ministru. De asemenea, sunt persoane, care, cumuland mai multe ajutoare, au ajuns la venituri de peste 4.000 de lei pe luna - sunt pe categorii - si altii, peste 3.000 de lei pe luna. Sigur, eu nu spun ca este o practica generalizata, dar sunt suficienti benficiari a parte din aceste 200 de ajutoare, ca sa ne ridice semnul de intrebare cu privire la viabilitatea acestor sisteme de asistenta continua si sa vedem cat de bine sunt tintite. Nu va mai spun ca, numai intr-un singur judet, astazi am constatat ca - numarul este mic, dar, daca este repetat in toate judetele, devine mare sau chiar foarte mare - sunt foarte multi oameni care, simultan, incaseaza si ajutorul de somaj si lucreaza, pe de alta parte, la negru, sau, venind pe o cifra foarte precisa, un judet in care sunt 128 de oameni, care lucreaza cu contract si incaseaza si ajutorul de somaj. Deci, acestia nu s-au mai ferit. Lucreaza cu contract si incaseaza, in paralel, si ajutorul de somaj.

Eu nu spun ca aceste realitati - si, probabil, nu le stiu pe toate, pentru ca, pana acum cateva saptamani, nu m-am ocupat de acest subiect, al costurilor sociale, decat in momentul cand, dupa ce am fost informat ca s-a atins tinta de deficit, din acordul cu Fondul, pentru trimestrul I, dar am fost prevenit ca, mergand, totusi, cu cheltuielile din trimestrul I, la sfarsitul anului, ajungem la un deficit de 9,1% din Produsul Intern Brut, deci 11,7 - 8 miliarde de euro. Abia atunci, am spus: „Si totusi, unde sunt cheltuielile acestea?" Si au inceput discutiile pe cele doua mari cheltuieli ale bugetului de stat, banii care se duc catre sectorul social - 36% din buget, si cei care merg catre salarii in sectorul bugetar - 27% din bugetul de stat. Impreuna, 63% din tot bugetul. Abia atunci am inceput sa cer informatii si sa incerc sa inteleg ce se intampla cu aceste sisteme. Deci, vreau sa intelegeti foarte bine: daca ar fi existat bani, cu certitudine, s-ar fi platit integral pensiile, pana la sfarsitul anului. Si masurile acestea, de corectie, ar fi trebuit luate platindu-se pensiile. Din pacate, nu avem acea jumatate de miliard, in plus pe care s-o transferam catre bugetul asigurarilor sociale. In acelasi timp, nu pot sa nu constat nereguli de fond in alocarea banilor in aceste zone in care menirea statului este sa-i sprijine pe care care au nevoie de sprijin, si nu sa imprastie bani cu nemiluita; mai mult decat atat, fara sa aiba un sistem de control, cine si de ce si de cate ajutoare sociale beneficiaza. Se pare ca foarte multe din ele, in baza aprobarilor sau a anchetelor sociale facute de administratiile locale, sunt nejustificate sau sunt multiplicate. Deci, pana la sfarsitul anului, trebuie sa punem la punct sistemul de asistenta sociala pe care il finantam, in asa fel, incat el sa nu mai fie o zona a risipei fara limite.

In ceea ce priveste aparatul bugetar, reducerea cheltuielilor cu aparatul bugetar, este un alt obiectiv pe care trebuie sa-l avem, cu sau fara Fond. Repet, cu sau fara asistenta Fondului Monetar International, trebuie sa privim la modernizarea aparatului bugetar al Romaniei si la optimizarea costurilor cu acest aparat extrem de ineficient. Cifrele care m-au facut sa fiu foarte determinat in a sustine orice masura in aceasta directie: pentru anul 2004, deci la inceputul anului 2005, cheltuielile cu aparatul bugetar erau de 17 miliarde de lei; pentru anul 2010, cheltuielile cu aparatul bugetar sunt 43,6 miliarde lei, de la 17 la 43,6 in interval de cinci ani. Este mai mult decat o dublare. Perioada veseliei fara limite, de introducere a oricarui tip de sporuri, perioada angajarii fara limite, a oricarui numar de salariati - voturi sa iasa - ne-a adus aici; iar un proces de modernizare a statului nu poate fi conceput fara restructurarea masiva a aparatului bugetar. Daca ne gandim la cei din economia reala - si nu vreau sa se speculeze, dar este incorect sa nu fac aceasta comparatie: in economia reala, sunt circa 3 milioane de salariati, care trebuie sa ia, fiecare, in spate, obligatiile pentru ceva bugetari si doi pensionari. Nu poate functiona statul in aceste conditii, nu putem spera sa incepem sa ne incadram in a cheltui cu functionarea statului atat cat producem. Deci, nu putem continua asa. 3 milioane de oameni trebuie sa cotizeze pentru a asigura salariile la 1,5 milioane bugetari, 1,4 milioane si aproape 6 milioane de pensionari. Eu nu invinuiesc nici pe unul, nici pe altul, nici pe unii, nici pe altii, dar spun ca nu este posibil si ceva trebuie sa facem pentru a evita colapsul. Noi, de ani de zile, functionam deja cu deficite care sunt generate de plata salariilor si a cheltuielilor sociale. Nu avem cum sa gandim ca am putea trimite bani catre investitii, din bugetul de stat, pentru ca, dincolo de aceste cheltuieli care sunt pe spatele celor 3 milioane din economia reala, trebuie sa asiguram si cheltuielile de functionare a spitalelor si cheltuielile de functionare a scolilor, nu numai cheltuielile de salariu, si cheltuielile de functionare a Armatei, si cheltuielile de functionare a Internelor.
Iata doar cateva elemente, se poate discuta foarte mult, dar, cateva elemente, care ne arata ca, fara sa luam masuri, vom continua sa imprumutam la nesfarsit. Nu, are un sfarsit: 2013, daca nu luam masuri. Deci, contrar veseliei televizate, ca Romania e ca Grecia, va spun ca mai avem 2011 si 2012, daca am continua in ritmul acesta, pentru a ajunge la „performantele" Greciei. Deci, avem timp sa ne luam masuri sa nu ni se intample un lucru rau.

Acum, as vrea sa intelegem putin, pentru ca este in discutie acordul cu Fondul - nu vreau sa ma refer la „fericita" solutie care a fost adoptata de Guvern, de mine, de Banca Nationala, aceea de a nu mari fiscalitatea si de a merge sa actionam exact acolo unde sunt problemele. Nu, nu mai reiau, pentru ca este usor de inteles ce s-ar fi intamplat daca ne faceam iluzia ca, prin marirea TVA-ului si a cotei unice ne mai acoperim din cheltuielile cu aceste aparate bugetare uriase din ministere si administratiile locale, si din Educatie, uneori si din sanatate. Putem discuta pe tema lipsei de personal din sanatate, a lipsei de personal din educatie - nu cred ca e treaba mea, dar sunt multe de discutat si aici. Deci, daca am continua asa si eram fericiti cu marirea fiscalitatii, de fapt, aceasta deformare interioara a sistemului bugetar si a sistemului social in Romania ar fi ramas acolo. As vrea insa sa intelegem foarte bine ca, ducand inainte lucrurile asa cum ele sunt acum si marind fiscalitatea, sa spunem, ar fi fost inevitabil un nou acord de imprumut, pentru doi ani, cu Fondul Monetar Interbational, Banca Mondiala si Uniunea Europeana. De data aceasta, un imprumut mai mare pe care, impreuna cu specialistii, l-am evaluat la aproape 30 de miliarde. Nu as vrea sa faca cineva farmacie: „Erau 28,43 si ne-a dezinformat Presedintele, a spus 30 de miliarde". Lucrez cu cifre rotunde pentru ca, fata de necazul in care intram, nu mai conteaza 28 sau 30 de miliarde sau 25 sau 3. Daca noi am face un nou imprumut, care nu poate fi in niciun caz mai mic de 20 de miliarde, deci cel pe care-l avem acum, fara sa luam masuri severe de restructurare a cheltuielilor sociale si a cheltuielilor bugetare, Romania ar ajunge in 2013 la un nivel de indatorare de 67% din PIB. Deci, permiteti-mi sa va spun, cam doua bugete anuale. In momentul de fata, nivelul de indatorare al Romaniei este de 31% si, pana la sfarsitul anului, va ajunge la 36%. Acest 36% il vom suporta greu iar masurile care trebuie luate acum sunt pentru a preveni cresterea nivelului de indatorare peste 36% - 37%, maxim 40%.

Deci, acum, Romania este indatorata cu un buget national. 31% din PIB; atata ducem in buget: 31% din PIB pe care va trebui sa-i platim. De aceea, eu cred ca cea mai buna optiune a fost aceea pe care noi am avut-o. Si vreau sa fiu foarte bine inteles. Nu a fost o optiune care mi s-a nazarit mie, discutand cu consilierii. Sigur ca lucrurile au pornit de la discutii cu consilieri dar, pentru a adopta solutia, au fost consultari temeinice, cu proiectie catre 2013-2015; ce se intampla intr-o varianta, ce se intampla in alta. Deci, au fost consultari temeinice cu Guvernul si cu Banca Nationala. Optiunea noastra a fost sa mergem pe diminuarea cheltuielilor care inseamna consum sau, mai bine spus, pe optimizarea lor pentru ca nimeni nu-si pune problema reducerii de salarii de dragul de a reduce salarii, ci trebuie sa optimizam cheltuielile cu salariile care provin din buget, pentru simplul motiv ca sunt excesive - 9% din PIB, ceea ce inseamna 27% din buget; la cheltuieli sociale, 12%, ceea ce inseamna 36% din bugetul de stat. Deci aceste cheltuieli trebuie optimizate. Nu as fi pus problema optimizarii, daca in incercarea de a vedea - pentru ca de aici au venit intrebarile, catre guvern, catre institutii : „Hai sa vedem cum stam cu datele". Daca nu as fi constatat ca, in sistemul social, facem multa risipa si ca trebuie sa tintim asistenta sociala, ca in sistemul de pensii avem multi cetateni ai Romaniei asupra carora exista suspiciuni de ce au dobandit statutul de pensionar de invaliditate, si nu accidental - una, doua erori - sunt zeci de mii de oameni care au venit in avalansa catre aceasta solutie; pe o buna intelegere cu medicii din judet, cu cei de la Ministerul Muncii din judet dar, suntem in aceasta realitate pe care trebuie sa o corectam imediat. Deci, cam acestea sunt elementele, pe care as fi vrut sa vi le spun in incercarea de a avea un efort de explicare.

Ce vreau sa intelegeti? In niciun caz, in niciun caz, aceste masuri nu vor fi suficiente, daca Guvernul nu le va acompania cu cateva solutii de sustinere a economiei. Ele vor trebui gandite; sper ca, miercuri, intr-o discutie cu Guvernul, sa vad cum arata tot programul pentru ca nu ne putem limita - repet - strict la aceste masuri. Ele sunt insuficiente. Iar, dupa ce voi avea miercuri discutia cu Guvernul, voi sta si la dispozitia reprezentantilor pensionarilor si la dispozitia sindicatelor care apartin reprezentantilor celor care lucreaza in sistemul bugetar, pentru a le putea da explicatii in cunostinta de cauza. Deci, cred ca, fara a avea tot ansamblul de masuri, ar fi prematur sa angajez discutii cu oricare din aceste categorii, pentru ca Guvernul trebuie sa elaboreze aceste solutii care sa stimuleze crearea de locuri de munca, optimizarea costurilor. Eu nu stiu cum se va face reducerea de personal, nu stiu cum se va face verificarea acestui val de pensionari de invaliditate, nu stiu cum se va face verificarea celor 200 de ajutoare sociale care se acorda sub diverse forme: in natura, in bani. Deci, pana miercuri, imi-este foarte greu sa pot discuta cometent cu oricare dintre categorii. Va trebui sa vad ce a stabilit Guvernul, care sunt analizele lor si, pe urma, sa pot discuta cu aceste catergorii care reclama discutii cu Presedintele. Dar, important este sa pot sa le dau explicatii care sunt verificate si agreate de Guvern. Nu cred ca cineva estimeaza sau analizeaza ca nu am evaluat reactia publica a categoriilor afectate, fie ca vorbim de pensionari, fie ca vorbim de sindicatele care reprezinta bugetarii. Singurul lucru pe care mi l-as dori - pentru ca este dreptul oamenilor sa protesteze, sa se manifeste - ar fi sa nu pice in interiorul proceselor democratice de protest pentru masurile preconizate de Guvern si anuntate si de mine: cele doua mari, legate de pensii, de ajutoare sociale, pe de o parte, si salarii, dar esential ar fi ca cei care deja au chemat liderii sindicali pentru indicatii, cei care deja au introdus intr-un grup de pensionari, un grup predispus la violenta, sa renunte la acest joc, pentru ca este un joc periculos. Si le transmit si un avertisment public cu aceasta ocazie: sa nu incerce sa creeze acte de violenta, spaime pentru oameni. Manifestarile se pot desfasura in modul cel mai civilizat si, in mod esential, fara sa se recurga la provocari. Repet, nu o spun intamplator, ci vorbesc pe ceea ce stiu. Exista politicieni care cred ca a stimula violenta este solutia si vreau sa stie ca nu este in regula. Va stau la dispozitie, fiecare cate o intrebare.(...)

Departamentul de Comunicare Publica
13 Mai 2010