Victimele atrocităţilor maghiare din 1989. In memoriam Agache Aurel, colonel post-mortem, măcelărit de unguri
|
Publicat de Vlad Mihai
Victimele atrocităţilor maghiare din 1989
În data de 14 august era ziua de naştere a lui Agache Aurel. Am considerat necesar să-i cinstim memoria, de ziua sa, chiar în aceste zile, în care un partid maghiar apropiat partidului de guvernămånt de la Budapesta publică o hartă a Romåniei din care este decupat întreg Ardealul, iar Lazslo Tokes, din fruntea PE, trimite „rapoarte“ la ONU, prin organizaţii maghiare subordonate, în care se plånge de discriminare şi cere autonomie teritorială, după ce anterior ceruse secuilor şi ungurilor să iasă în stradă să o ceară. Maghiarii au ieşit în stradă în 1989, în martie 1990 şi în iunie 1990 - tot invocåndu-l pe Horty.
Tot cu gåndul la Horty a fost măcelărit de ungurii lui Tokes şi maiorul Agache în 22 decembrie 1989. A fost ucis, cu bestialitate, în Tårgu Secuiesc, în inima Romåniei, de haitele de unguri inflamaţi de ură la adresa a tot ce reprezenta statul romån. Au ucis oameni în uniformă, au incendiat drapele romåneşti, au jucat pe străzi urlånd şi chiuind, invocånd numele lui Horty. Într-un document oficial (Raportul parlamentar Harghita Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, şi care are ca titlu pentru capitolul al doilea „Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele legate de revoluţie în judeţele Harghita şi Covasna“) se arată că: „în oraşe, comune şi sate din judeţele Harghita şi Covasna s-au strigat lozinci ca: «Moarte valahilor!», «Horty, Horty!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!»“.
Concluzia Raportului: „în zilele Revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc atrocităţi împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naţionalistă şi şovină a unor grupuri de secui şi maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-şi manifesta în voie adevăratele sentimente pe care le aveau faţă de conaţionalii lor...“.
Bilanţul acţiunilor desfăşurate de „fraţii unguri“: 35 de posturi de miliţie au fost distruse în judeţul Harghita şi trei în judeţul Covasna. Participanţii la aceste acţiuni au devastat tot. Şapte persoane au fost ucise, dintre care şase erau cadre active sau în rezervă ale miliţiei sau Securităţii, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi din cadrul Securităţii au fost călcaţi în picioare, maltrataţi şi au suferit traumatisme, comoţii cerebrale şi fracturi multiple, zeci de case ale cadrelor şi ofiţerilor au fost devastate şi jefuite, s-a încercat şi pătrunderea într-o unitate militară din Odorhei în cursul unei nopţi, dar atacatorii s-au risipit după ce santinelele au făcut uz de armă, fără a provoca nicio victimă.
Bestialitatea secuiască
Tot în oraşul Odorheiul Secuiesc a fost atacat postul de poliţie, iar plutonierul Cheuchişan Liviu Teofil a fost lichidat în mod bestial, în prezenţa soţiei şi a celor doi copii mici. Hoarda sălbatică a încercat să-l jupoaie de piele şi să dea foc cadavrului. La această acţiune a asistat aproape toată populaţia din comună, care s-a distrat la maximum, iar abia a doua zi după-amiază cadavrul a putut fi ridicat, fiind descoperit în grădina casei, despuiat şi acoperit cu crengi.
În niciun moment, niciunul dintre ofiţerii şi subofiţerii atacaţi nu au făcut uz de armă, nu au întreprins vreo acţiune provocatoare. Este şi cazul maiorului Agache Aurel, cadru al miliţiei economice din Târgu Secuiesc, tată a patru copii, care a fost efectiv linşat. După măcelărirea sa, trecătorii îi scuipau cadavrul şi continuau să îl lovească. I s-a pus o monedă şi insigna de la şapcă pe pleoape şi un şobolan pe gură. De asemenea, s-a încercat arderea sa, iar ungurii au sărit cu picioarele pe el zdrobindu-i faţa cu bocancii şi rupåndu-i efectiv os cu os. Un număr mare de persoane s-au postat în apropierea cadavrului, nepermiţånd ridicarea acestuia de către familie. În jurul orelor 18:00, a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumånări aprinse, iar în timpul trecerii pe långă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele“.
În urma investigaţiilor, au fost găsite vinovate cinci persoane - Reiner Anton, Octavian Paisz, Hejja Dezideriu, Konrad Ioan, Filip Orban Daniela, care au fost condamnate, după mulţi ani de muşamalizare a dosarului de către justiţia romånescă, la pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare în funcţie de gravitatea faptelor comise. Cei care au fost găsiţi vinovaţi de uciderea lui Aurel Agache au devenit nişte eroi ai UDMR, fiind apăraţi chiar de fostul colaborator al Securităţii, devenit senator al Romåniei, Gyorgy Frunda, care a elogiat faptele lor susţinånd că uciderea romånului Agache intra în categoria „actelor revoluţionare“.
„Revoluţionarii“ maghiari erau şi ei ca şi senatorul Frunda, ca şi Lazslo Tokes, tot informatori şi turnători ai regimului comunist. Chiar printre cei care au participat la uciderea tatălui său s-au aflat informatori, după cum a dovedit-o fiul lui Agache, care a dezvăluit public date recuperate din arhiva acestuia. În decembrie, casa tatălui său a fost răvăşită de două valuri de distrugători, dintre care primii au jefuit casa, iar al doilea val a făcut „curăţenie“, distrugând actele aflate în posesia maiorului Agache.
Criminalii şi suporterii lor - liderii UDMR
Cazul Agache a fost o temă principală pentru UDMR, formaţiune politică care a sprijinit în mod activ pe ucigaşii colonelului post-mortem Agache Aurel, încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în faţa justiţiei şi pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc. UDMR-ul a exercitat presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul, iar pe perioada de timp a fazei judecăţii (1998-2001 - trei ani şi patru luni pentru cele trei grade de jurisdicţie), avocatul UDMR Gyorgy Frunda (Preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR), prin funcţia politică internă şi externă afişată ostentativ în faţa instanţelor de judecată coroborată cu campania mediatică, alături de acţiunile propagandistice de strângeri de semnături, a încercat influenţarea prin presiune a justiţiei.
După ce criminalii au fost condamnaţi de justiţia română la pedepse modice cu închisoarea, UDMR-ul s-a implicat în graţierea criminalului Hejja Dezideriu (Dezso) de către preşedintele României în anul 2003 şi în sprijinirea criminalului Reiner Anton pe perioada detenţiei.
Filip Orban Daniella Kamilla. Tatăl ei fusese acuzat de luare de mită, iar dosarul a fost instrumentat de Aurel Agache. În ziua de 22 decembrie şi-a scos cizmele de piele, cu toc „cui“ cu flecuri metalice şi l-a lovit în cap pe ofiţerul care era căzut la pămånt. Un martor povesteşte că „aceasta a sărit cu picioarele pe abdomen şi în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit şi din poziţie laterală cu piciorul“. Femeia nu a executat, însă, nicio zi din pedeapsă, deoarece a fugit în Ungaria, unde a dobåndit cetăţenia.
Paizs Otto (Octavian). A lucrat ca frizer şi a fost unul din informatorii ofiţerului de miliţie Agache Aurel, fiind cercetat în anii 80 pentru speculă cu cartofi şi varză. A fugit şi el în Ungaria.
Hejja Dezideriu. Fiind şeful laboratorului de cofetărie al I.C.S. Mixt a fost cercetat de către miliţie pentru speculă cu produse alimentare (zahăr, ulei, ouă, unt etc). A scăpat de închisoare doar la intervenţia Securităţii al cărei colaborator a fost. În martie 2002, Hejja Dezso este graţiat prin decret al preşedintelui Ion Iliescu, în semn de cadou oferit UDMR de mărţişor.
Reiner Anton, condamnat la 3 ani închisoare, este graţiat în februarie 2003, tot de preşedintele Iliescu, el însuşi un criminal cu måinile roşii de sångele romånilor, ampatic deci faţă de ucigaşii unguri.
Konrad Janos. Se pare că este cel care i-a dat lovitura fatală lui Agache. Un martor povesteşte: „...I-am luat pulsul şi am constatat că trăieşte, după care am strigat la grupul de cetăţeni care se aflau de faţă să-l ducem la spital pentru că este în viaţă. În acest moment, am fost luat de un cetăţean pentru a nu fi agresionat şi eu, pentru a nu fi lovită vizavi de reacţia mea normală ca om. În aceste condiţii, am putut să observ pe numitul Konrad, coleg de întreprindere... care l-a lovit pe fostul maior cu piciorul în zona gâtului şi în piept, după care a afirmat că nu mai este nevoie să-l ducem la spital că este mort“. A fugit în Ungaria încă din 1991.
Avocatul acestora, senatorul Gyorgy Frunda, a susţinut în permanenţă nevinovăţia celor cinci, pe motiv că nu există suficiente probe împotriva lor şi a cerut rejudecarea cazului.
Familia lui Agache a ajuns după mulţi ani de judecată la CEDO reclamånd autorităţile române responsabile cu ancheta că nu au luat nicio măsură pentru soluţionarea acesteia şi niciun act procedural nu a fost întreprins, că ancheta privind circumstanţele decesului rudei lor nu a fost desfăşurată în mod independent şi imparţial. În special, aceştia subliniază că procedura a durat unsprezece ani şi trei luni. Abia după multe diligenţe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a trimis în judecată, la 15 decembrie 1997, cele cinci persoane bănuite că l-au agresat şi ucis pe Aurel Agache.
Decizia finală în cazul acestora s-a luat în anul 2001, dar pedepsele încasate de persoanele condamnate au avut caracter simbolic, pentru trei dintre condamnaţi autorităţile române nu au îndeplinit demersurile de extrădare necesare, iar ceilalţi doi au fost graţiaţi după cåteva sute de zile de închisoare de Ion Iliescu, unul dintre fondatorii, alături de Domokos Gheza, ai UDMR.
Pregătirea evenimentelor din Covasna - Harghita sub bagheta rusească
Mărturia ofiţerului de securitate Mircea Buia despre condiţiile premergătoare asaltului maghiar din Covasna şi Harghita:
"Din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. În 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sandor Csouri - preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar - ţinea legătura cu profesorul Katona Adam şi cu actorul Bartha Mihaly Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csouri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiul Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă).
La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Suto Andras (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui Laszlo Tokes. În ce-l priveşte pe Suto Andras, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară.
Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul fabricii de mobilă de lângă gara oraşului. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Cam la o oră după discursul (semnal n.n.) lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. Imediat după acest moment au început atrocităţile.
În localităţi precum Cristuru - Secuiesc, Gheorghieni, Târgu Secuiesc şi Baraolt asemenea acţiuni au atins paroxismul. Aceste acţiuni au reprezentat o continuare a violenţelor din cele două judeţe, comise cu prilejul atacării sediilor de miliţie şi securitate soldate cu crime bestiale şi importante pagube materiale. Încă un element semnificativ în demonstrarea faptului că manifestările stradale au avut un caracter antiromânesc este faptul că drapelele româneşti au fost rupte şi aruncate la gunoi în mai multe localităţi din cele două judeţe - la Târgu Secuiesc aceasta s-a întâmplat din chiar primele momente ale Revoluţiei.
Cu privire la uciderea tatălui său, peste ani, unul din fiii lui Agache, Dionisie, care se luptă de 20 de ani pentru memoria tatălui său, a adăugat ca "prăbuşirea sistemului comunist a provocat în Târgu Secuiesc, un oraş minuscul de provincie, o confruntare inegală între un om şi o grupare de infractori şi informatori. Pedeapsa primită a fost barbară, inumană şi animalică şi nu este justificată de intensitatea emoţională cauzată de prăbuşirea sistemului totalitar. Dovada că au existat 5-6 oameni care au încercat să-i salveze viaţa".
George RONCEA - CurentulTot cu gåndul la Horty a fost măcelărit de ungurii lui Tokes şi maiorul Agache în 22 decembrie 1989. A fost ucis, cu bestialitate, în Tårgu Secuiesc, în inima Romåniei, de haitele de unguri inflamaţi de ură la adresa a tot ce reprezenta statul romån. Au ucis oameni în uniformă, au incendiat drapele romåneşti, au jucat pe străzi urlånd şi chiuind, invocånd numele lui Horty. Într-un document oficial (Raportul parlamentar Harghita Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, şi care are ca titlu pentru capitolul al doilea „Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele legate de revoluţie în judeţele Harghita şi Covasna“) se arată că: „în oraşe, comune şi sate din judeţele Harghita şi Covasna s-au strigat lozinci ca: «Moarte valahilor!», «Horty, Horty!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!»“.
Concluzia Raportului: „în zilele Revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc atrocităţi împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naţionalistă şi şovină a unor grupuri de secui şi maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-şi manifesta în voie adevăratele sentimente pe care le aveau faţă de conaţionalii lor...“.
Bilanţul acţiunilor desfăşurate de „fraţii unguri“: 35 de posturi de miliţie au fost distruse în judeţul Harghita şi trei în judeţul Covasna. Participanţii la aceste acţiuni au devastat tot. Şapte persoane au fost ucise, dintre care şase erau cadre active sau în rezervă ale miliţiei sau Securităţii, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi din cadrul Securităţii au fost călcaţi în picioare, maltrataţi şi au suferit traumatisme, comoţii cerebrale şi fracturi multiple, zeci de case ale cadrelor şi ofiţerilor au fost devastate şi jefuite, s-a încercat şi pătrunderea într-o unitate militară din Odorhei în cursul unei nopţi, dar atacatorii s-au risipit după ce santinelele au făcut uz de armă, fără a provoca nicio victimă.
Bestialitatea secuiască
Tot în oraşul Odorheiul Secuiesc a fost atacat postul de poliţie, iar plutonierul Cheuchişan Liviu Teofil a fost lichidat în mod bestial, în prezenţa soţiei şi a celor doi copii mici. Hoarda sălbatică a încercat să-l jupoaie de piele şi să dea foc cadavrului. La această acţiune a asistat aproape toată populaţia din comună, care s-a distrat la maximum, iar abia a doua zi după-amiază cadavrul a putut fi ridicat, fiind descoperit în grădina casei, despuiat şi acoperit cu crengi.
În niciun moment, niciunul dintre ofiţerii şi subofiţerii atacaţi nu au făcut uz de armă, nu au întreprins vreo acţiune provocatoare. Este şi cazul maiorului Agache Aurel, cadru al miliţiei economice din Târgu Secuiesc, tată a patru copii, care a fost efectiv linşat. După măcelărirea sa, trecătorii îi scuipau cadavrul şi continuau să îl lovească. I s-a pus o monedă şi insigna de la şapcă pe pleoape şi un şobolan pe gură. De asemenea, s-a încercat arderea sa, iar ungurii au sărit cu picioarele pe el zdrobindu-i faţa cu bocancii şi rupåndu-i efectiv os cu os. Un număr mare de persoane s-au postat în apropierea cadavrului, nepermiţånd ridicarea acestuia de către familie. În jurul orelor 18:00, a fost organizat un marş în centrul oraşului cu lumånări aprinse, iar în timpul trecerii pe långă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele“.
În urma investigaţiilor, au fost găsite vinovate cinci persoane - Reiner Anton, Octavian Paisz, Hejja Dezideriu, Konrad Ioan, Filip Orban Daniela, care au fost condamnate, după mulţi ani de muşamalizare a dosarului de către justiţia romånescă, la pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare în funcţie de gravitatea faptelor comise. Cei care au fost găsiţi vinovaţi de uciderea lui Aurel Agache au devenit nişte eroi ai UDMR, fiind apăraţi chiar de fostul colaborator al Securităţii, devenit senator al Romåniei, Gyorgy Frunda, care a elogiat faptele lor susţinånd că uciderea romånului Agache intra în categoria „actelor revoluţionare“.
„Revoluţionarii“ maghiari erau şi ei ca şi senatorul Frunda, ca şi Lazslo Tokes, tot informatori şi turnători ai regimului comunist. Chiar printre cei care au participat la uciderea tatălui său s-au aflat informatori, după cum a dovedit-o fiul lui Agache, care a dezvăluit public date recuperate din arhiva acestuia. În decembrie, casa tatălui său a fost răvăşită de două valuri de distrugători, dintre care primii au jefuit casa, iar al doilea val a făcut „curăţenie“, distrugând actele aflate în posesia maiorului Agache.
Criminalii şi suporterii lor - liderii UDMR
Cazul Agache a fost o temă principală pentru UDMR, formaţiune politică care a sprijinit în mod activ pe ucigaşii colonelului post-mortem Agache Aurel, încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în faţa justiţiei şi pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc. UDMR-ul a exercitat presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul, iar pe perioada de timp a fazei judecăţii (1998-2001 - trei ani şi patru luni pentru cele trei grade de jurisdicţie), avocatul UDMR Gyorgy Frunda (Preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR), prin funcţia politică internă şi externă afişată ostentativ în faţa instanţelor de judecată coroborată cu campania mediatică, alături de acţiunile propagandistice de strângeri de semnături, a încercat influenţarea prin presiune a justiţiei.
După ce criminalii au fost condamnaţi de justiţia română la pedepse modice cu închisoarea, UDMR-ul s-a implicat în graţierea criminalului Hejja Dezideriu (Dezso) de către preşedintele României în anul 2003 şi în sprijinirea criminalului Reiner Anton pe perioada detenţiei.
Filip Orban Daniella Kamilla. Tatăl ei fusese acuzat de luare de mită, iar dosarul a fost instrumentat de Aurel Agache. În ziua de 22 decembrie şi-a scos cizmele de piele, cu toc „cui“ cu flecuri metalice şi l-a lovit în cap pe ofiţerul care era căzut la pămånt. Un martor povesteşte că „aceasta a sărit cu picioarele pe abdomen şi în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit şi din poziţie laterală cu piciorul“. Femeia nu a executat, însă, nicio zi din pedeapsă, deoarece a fugit în Ungaria, unde a dobåndit cetăţenia.
Paizs Otto (Octavian). A lucrat ca frizer şi a fost unul din informatorii ofiţerului de miliţie Agache Aurel, fiind cercetat în anii 80 pentru speculă cu cartofi şi varză. A fugit şi el în Ungaria.
Hejja Dezideriu. Fiind şeful laboratorului de cofetărie al I.C.S. Mixt a fost cercetat de către miliţie pentru speculă cu produse alimentare (zahăr, ulei, ouă, unt etc). A scăpat de închisoare doar la intervenţia Securităţii al cărei colaborator a fost. În martie 2002, Hejja Dezso este graţiat prin decret al preşedintelui Ion Iliescu, în semn de cadou oferit UDMR de mărţişor.
Reiner Anton, condamnat la 3 ani închisoare, este graţiat în februarie 2003, tot de preşedintele Iliescu, el însuşi un criminal cu måinile roşii de sångele romånilor, ampatic deci faţă de ucigaşii unguri.
Konrad Janos. Se pare că este cel care i-a dat lovitura fatală lui Agache. Un martor povesteşte: „...I-am luat pulsul şi am constatat că trăieşte, după care am strigat la grupul de cetăţeni care se aflau de faţă să-l ducem la spital pentru că este în viaţă. În acest moment, am fost luat de un cetăţean pentru a nu fi agresionat şi eu, pentru a nu fi lovită vizavi de reacţia mea normală ca om. În aceste condiţii, am putut să observ pe numitul Konrad, coleg de întreprindere... care l-a lovit pe fostul maior cu piciorul în zona gâtului şi în piept, după care a afirmat că nu mai este nevoie să-l ducem la spital că este mort“. A fugit în Ungaria încă din 1991.
Avocatul acestora, senatorul Gyorgy Frunda, a susţinut în permanenţă nevinovăţia celor cinci, pe motiv că nu există suficiente probe împotriva lor şi a cerut rejudecarea cazului.
Familia lui Agache a ajuns după mulţi ani de judecată la CEDO reclamånd autorităţile române responsabile cu ancheta că nu au luat nicio măsură pentru soluţionarea acesteia şi niciun act procedural nu a fost întreprins, că ancheta privind circumstanţele decesului rudei lor nu a fost desfăşurată în mod independent şi imparţial. În special, aceştia subliniază că procedura a durat unsprezece ani şi trei luni. Abia după multe diligenţe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a trimis în judecată, la 15 decembrie 1997, cele cinci persoane bănuite că l-au agresat şi ucis pe Aurel Agache.
Decizia finală în cazul acestora s-a luat în anul 2001, dar pedepsele încasate de persoanele condamnate au avut caracter simbolic, pentru trei dintre condamnaţi autorităţile române nu au îndeplinit demersurile de extrădare necesare, iar ceilalţi doi au fost graţiaţi după cåteva sute de zile de închisoare de Ion Iliescu, unul dintre fondatorii, alături de Domokos Gheza, ai UDMR.
Pregătirea evenimentelor din Covasna - Harghita sub bagheta rusească
Mărturia ofiţerului de securitate Mircea Buia despre condiţiile premergătoare asaltului maghiar din Covasna şi Harghita:
"Din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. În 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sandor Csouri - preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar - ţinea legătura cu profesorul Katona Adam şi cu actorul Bartha Mihaly Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csouri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiul Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă).
La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Suto Andras (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui Laszlo Tokes. În ce-l priveşte pe Suto Andras, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară.
Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul fabricii de mobilă de lângă gara oraşului. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Cam la o oră după discursul (semnal n.n.) lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. Imediat după acest moment au început atrocităţile.
În localităţi precum Cristuru - Secuiesc, Gheorghieni, Târgu Secuiesc şi Baraolt asemenea acţiuni au atins paroxismul. Aceste acţiuni au reprezentat o continuare a violenţelor din cele două judeţe, comise cu prilejul atacării sediilor de miliţie şi securitate soldate cu crime bestiale şi importante pagube materiale. Încă un element semnificativ în demonstrarea faptului că manifestările stradale au avut un caracter antiromânesc este faptul că drapelele româneşti au fost rupte şi aruncate la gunoi în mai multe localităţi din cele două judeţe - la Târgu Secuiesc aceasta s-a întâmplat din chiar primele momente ale Revoluţiei.
Cu privire la uciderea tatălui său, peste ani, unul din fiii lui Agache, Dionisie, care se luptă de 20 de ani pentru memoria tatălui său, a adăugat ca "prăbuşirea sistemului comunist a provocat în Târgu Secuiesc, un oraş minuscul de provincie, o confruntare inegală între un om şi o grupare de infractori şi informatori. Pedeapsa primită a fost barbară, inumană şi animalică şi nu este justificată de intensitatea emoţională cauzată de prăbuşirea sistemului totalitar. Dovada că au existat 5-6 oameni care au încercat să-i salveze viaţa".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu